I have a problem! Nu, nu cu creierasu, ala deja nu ma mai deranjeaza atat de mult incat sa-l numesc problema. Am o problema cu puţulicile! Se pare ca in ultima vreme ma urmaresc.
Aproximativ in fiecare dimineata dau de cate un nene cu puţulica la vedere in parcul de la Unirii. Si sa moara io daca am vreo placere sa-i privesc! Da’ nu stiu cum se face ca mereu se aseaza in aria mea vizuala si imi intra in ochi. Io, cand merg pe strada, sunt un om handicapat. Adica sunt cam ca si copiii aia de vreo 4-5 ani care sunt dooooooohhh si arunca privirea si colo si colo. Nu ca as cauta sa vad ceva interesant, da’ ma simt ca o mamaie sa merg numai privind inainte. Si cum dau cu privirea incolo si-ncoace, intrezaresc si cate un puţulache. Si ma sperii! Ca desi nu caut o priveliste anume, asta sigur nu o doresc la 9 dimineata. Si ei, detinatorii de puţulica, imi zambesc tandru. Si asta ma face cu atat mai mult sa-mi doresc un trofeu din puţulica lor. Mi-as face un perete dupa modelul celor cu capete de cerb…
Cand am fost la mare, un amic tinea intruna sa-mi arate cum ii intrase lui nisip in slip si avea puţulica grunjoasa. Si am tot fugit de el, pana cand a gasit o solutie mai buna: si-a dat direct slipu jos. Si, da, era o puţulica grunjoasa. But who the fuck cares?
Ieri am primit invitatia la puţulica. Si cu toate ca mi-era foame am zis pas. Ca n-avea rost sa-mi stric pofta de mancare pentru un dumicat de puţulica.
Io stiu ca-mi vreti binele, da’ io chiar nu caut puţulica. Nu duc lipsa (despite what some might think)! So stop haunting me! I don’t need puţulica!!!
Aproximativ in fiecare dimineata dau de cate un nene cu puţulica la vedere in parcul de la Unirii. Si sa moara io daca am vreo placere sa-i privesc! Da’ nu stiu cum se face ca mereu se aseaza in aria mea vizuala si imi intra in ochi. Io, cand merg pe strada, sunt un om handicapat. Adica sunt cam ca si copiii aia de vreo 4-5 ani care sunt dooooooohhh si arunca privirea si colo si colo. Nu ca as cauta sa vad ceva interesant, da’ ma simt ca o mamaie sa merg numai privind inainte. Si cum dau cu privirea incolo si-ncoace, intrezaresc si cate un puţulache. Si ma sperii! Ca desi nu caut o priveliste anume, asta sigur nu o doresc la 9 dimineata. Si ei, detinatorii de puţulica, imi zambesc tandru. Si asta ma face cu atat mai mult sa-mi doresc un trofeu din puţulica lor. Mi-as face un perete dupa modelul celor cu capete de cerb…
Cand am fost la mare, un amic tinea intruna sa-mi arate cum ii intrase lui nisip in slip si avea puţulica grunjoasa. Si am tot fugit de el, pana cand a gasit o solutie mai buna: si-a dat direct slipu jos. Si, da, era o puţulica grunjoasa. But who the fuck cares?
Ieri am primit invitatia la puţulica. Si cu toate ca mi-era foame am zis pas. Ca n-avea rost sa-mi stric pofta de mancare pentru un dumicat de puţulica.
Io stiu ca-mi vreti binele, da’ io chiar nu caut puţulica. Nu duc lipsa (despite what some might think)! So stop haunting me! I don’t need puţulica!!!
