Note in cerc

Intamplarea face sa ascult Liszt in miez de noapte… Imi pare vioi, putin prea strident pentru ora la care ferestrele se inchid singure in fata racorii ce vine. Curios… Mi se transforma camera intr-un sir imens de becuri albe, intr-o cocoasa de camila plina ochi cu apa si gata sa calce in picioare orice Sahara ce-i iese in cale. Nu stiu cat de important e visul sau daca e mult mai bine sa te lasi dus de val. E prea mult, e noapte si capul deja se-nvarte, se-nvarte… E un scranciob de iarmaroc, peticit sa se roteasca iar si iar. Liszt in lanturi, imprastiind sunete din iarmarocul meu…

Continue

To Malabo

Diminetile sunt la fel. Miroase a peste proaspat si uneori a praf de pusca, doar atunci cand baietii ce si-au petrecut noaptea in padure se intorc si coincidem in fata unei stacane serioase cu cafea la barul lui Ned. Astazi apa a fost rece, curentii se intorc si aduc cu ei oceanul care in perioada asta isi schimba si el temperatura. Bancurile de alge seamana cu supele pariziene care nu au absolut nici un gust, astazi nici culoare. Cateva tone de piper le-ar aduce mai aproape de papilele mele, dar nu e vreme de gesturi imaginative. Imi bat cizmele cu putere de marginea barcii si sar inauntru, totul e pregatit; motorul fornaie linistit, canistrele pline, franghiile nou-noute cumparate acum o sapatamana din Yaounde stau incolacite ca un sarpe de companie. Curios, manerul de acceleratie e rece, nu am avut pana acum senzatia de frig la iesirea in larg. Poate ca azi am bruscat putin ceasul si ne-am grabit cu totii. Trebuie sa fie asta! Imping malul cu o vasla si plutesc. O dara albastra de fum iese din motor si toarce… Ne-am departat de mal, mergem catre Malabo. Valuri sparte, se aprind tigari, se taie nuci. O sticla de rom, timida, iese din rucsac…

Continue

Si astazi l-am vazut cum…

…alearga. In fiecare dimineata alearga. Pierd uneori momentul cand se salta cortina acestui spectacol si regret toata ziua. Pierd aburul ce-i iese pe nari, sulurile de aer ce-i taie plamanii, pierd salturi si felul cum isi misca gatul, toate astea din cauza patului ce imbie. Mereu ma inseala cate cineva si pierd… Mai mult, mai putin, dar pierd… Astazi alerga si l-am observat cu atentie cum a iesit de la locul sau, a mirosit precaut campul si si-a luat avant peste iarba moale. Miroase-a marar proaspat taiat, nu stiu de ce dar imi vine mereu in minte aroma asta. Iar el continua sa alerge. In dreapta si-n stanga sunt pereti de sticla iar in spatele lor pesti imensi ce vor sa guste din firele de marar. Ciudat, nu am mai simtit asta pana acum. Si de ce astazi ar fi prezent tunelul cu pesti? De unde a iesit si care este rostul lui? Ieri parca erau ziduri din pietricele de chihlimbar puse unele peste altele, alaltaieri capite din vata de zahar, iar el continua sa alerge nestingherit. Continua sa-si taie plamanii cu aerul rece. Ies sa-l intampin cu o mana de iarba si sa-l scarpin in coama, e cuminte dupa ce-si face rondul si vine la intalnire cu o sfiala nemaivazuta. Am devenit prieteni si ne pandim reciproc, uneori il mai insel cu intarzierile mele dar se face ca nu observa. Necheaza discret si fuge prin tunelul ce-l asteapta…

Continue