marți, 6 decembrie 2016

Note in cerc

Intamplarea face sa ascult Liszt in miez de noapte… Imi pare vioi, putin prea strident pentru ora la care ferestrele se inchid singure in fata racorii ce vine. Curios… Mi se transforma camera intr-un sir imens de becuri albe, intr-o cocoasa de camila plina ochi cu apa si gata sa calce in picioare orice Sahara ce-i iese in cale. Nu stiu cat de important e visul sau daca e mult mai bine sa te lasi dus de val. E prea mult, e noapte si capul deja se-nvarte, se-nvarte… E un scranciob de iarmaroc, peticit sa se roteasca iar si iar. Liszt in lanturi, imprastiind sunete din iarmarocul meu…