To Malabo

Diminetile sunt la fel. Miroase a peste proaspat si uneori a praf de pusca, doar atunci cand baietii ce si-au petrecut noaptea in padure se intorc si coincidem in fata unei stacane serioase cu cafea la barul lui Ned. Astazi apa a fost rece, curentii se intorc si aduc cu ei oceanul care in perioada asta isi schimba si el temperatura. Bancurile de alge seamana cu supele pariziene care nu au absolut nici un gust, astazi nici culoare. Cateva tone de piper le-ar aduce mai aproape de papilele mele, dar nu e vreme de gesturi imaginative. Imi bat cizmele cu putere de marginea barcii si sar inauntru, totul e pregatit; motorul fornaie linistit, canistrele pline, franghiile nou-noute cumparate acum o sapatamana din Yaounde stau incolacite ca un sarpe de companie. Curios, manerul de acceleratie e rece, nu am avut pana acum senzatia de frig la iesirea in larg. Poate ca azi am bruscat putin ceasul si ne-am grabit cu totii. Trebuie sa fie asta! Imping malul cu o vasla si plutesc. O dara albastra de fum iese din motor si toarce… Ne-am departat de mal, mergem catre Malabo. Valuri sparte, se aprind tigari, se taie nuci. O sticla de rom, timida, iese din rucsac…