Si astazi l-am vazut cum…

…alearga. In fiecare dimineata alearga. Pierd uneori momentul cand se salta cortina acestui spectacol si regret toata ziua. Pierd aburul ce-i iese pe nari, sulurile de aer ce-i taie plamanii, pierd salturi si felul cum isi misca gatul, toate astea din cauza patului ce imbie. Mereu ma inseala cate cineva si pierd… Mai mult, mai putin, dar pierd… Astazi alerga si l-am observat cu atentie cum a iesit de la locul sau, a mirosit precaut campul si si-a luat avant peste iarba moale. Miroase-a marar proaspat taiat, nu stiu de ce dar imi vine mereu in minte aroma asta. Iar el continua sa alerge. In dreapta si-n stanga sunt pereti de sticla iar in spatele lor pesti imensi ce vor sa guste din firele de marar. Ciudat, nu am mai simtit asta pana acum. Si de ce astazi ar fi prezent tunelul cu pesti? De unde a iesit si care este rostul lui? Ieri parca erau ziduri din pietricele de chihlimbar puse unele peste altele, alaltaieri capite din vata de zahar, iar el continua sa alerge nestingherit. Continua sa-si taie plamanii cu aerul rece. Ies sa-l intampin cu o mana de iarba si sa-l scarpin in coama, e cuminte dupa ce-si face rondul si vine la intalnire cu o sfiala nemaivazuta. Am devenit prieteni si ne pandim reciproc, uneori il mai insel cu intarzierile mele dar se face ca nu observa. Necheaza discret si fuge prin tunelul ce-l asteapta…

Continue